Țipătul leneșului

de Sam Savage

Când am cumpărat această carte, atenția mi-a fost captată de coperta acesteia în care apare un bărbat cu o mască de gaz pe față, scriind pe o foaie la un birou. Uneori, coperta face diferența atunci când nu știi nimic despre autor sau despre titlul ei. Așa că e bine să nu judeci o carte după coperta acesteia.

Revenind la acest roman, avem de-a face cu un leneș: "Se mișca atât de încet și atârna atât de mult timp în locuri umede cu frunziș bogat, că îi cresc alge verzi în blană...totul e acoperit de mucegai".

Și acum vă prezint un alt tip de leneș, mai uman, pe nume Andy Whittaker, editor al revistei literare "Soap", care deține și administrează mai multe proprietăți de închiriere care ajung în paragină din cauza unor chiriași care contribuie la deteriorarea acestora și care nici nu își achită chiria. Întreaga poveste este legată printr-o serie de scrisori depresive pe care protagonistul, Andrew le scrie tuturor cunoscuților (familie, foști colegi de facultate, chiriași, scriitori aspiranți care îi trimit spre publicare materialele lor și pe care îi refuză, compania de telefonie și lista e lungă), menite să dezvăluie starea de spirit a acestuia care recunoaște într-un final că este un eșec personal și profesional.

Citind această carte, scriitorul mi-a lasat impresia că nici el nu-l îndrăgea pe protagonist atunci cand îl contura pe hârtie. Sau poate lenea nu e doar a personajului ci și a scriitorului, deoarece Andy este un tip neinteresant care nu stârnește simpatia cititorilor, un bărbat cinic și plin de sine, un mincinos patologic.

Personajul este caracterizat prin scrisorile sale, descoperindu-i adevăratul caracter pe hârtie.

Andy este un bărbat autodistructiv și nevrotic. Fire egocentristă și egoistă îi insultă pe destinatarii scrisorilor lui folosind un ton pasiv-agresiv. Nimeni din cunoștințele lui nu mai dorește să aibă de-a face cu el, soția îl părăsește, până la final am început și eu să îl antipatizez.

Un punct forte al acestei cărți este că are anumite fragmente foarte amuzante:" Intrând în cadă, ignora cu desăvârșire atât propriul gabarit, departe de a fi cât un fulg, cât și experiența lui Arhimede în baie, în timpul căreia el a făcut descoperirea că apa în cauză se va înălța către marginea căzii proporțional cu fiecare centimetru cub al doamnei Fontini cufundat în apa din cadă".

Vă spun sincer, în cazul în care Whittaker ar exista în realitate, ar fi iritat de review-ul meu despre el, cred că ar arunca cu platoul cu mezeluri în mine 😁"...sunt sigură că au existat oameni care au aruncat cu diverse, nu pot accepta ideea ca Andy s-ar fi numărat și el printre ei. Pur și simplu nu mi-l pot imagina pe acest vegetarian atât de gentil "înșfăcând un platou cu mezeluri"".Cred că și scriitorul s-a plictisit de el și creează un final tragic personajului său sau poate că vrea să ne ofere o lecție la final despre cum viața unui astfel de om nu ar trebui să se termine.

Fiecare din noi avem luptele noastre, însă e necesar să nu renunțăm la fericirea noastră, la visele pe care le avem. Hai să nu acționăm ca Andrew și să dăm vina pe toți cei din jur pentru problemele noastre. Fericirea ta depinde doar de tine și nu de ceilalți.

Ego-ul lui puternic l-a făcut să piardă tot, rămânând singur și ruinat financiar, să devină leneș și să-și plângă de milă pentru situația lui: "I have unpacked my soul and there is nothing in it."

Goodreads rating 1/5*.