Jurnalul unui bătrân nebun

de Jun'ichirō Tanizaki

Ajunși la bătrânețe și chinuiți de o boală la care nici pastilele nu-și mai fac efectul și simțind că sfârșitul este aproape, ne lăsăm pradă fără pudoare, dorințelor și fanteziilor cele mai ascunse, ignorând ceea ce familia sau societatea ar putea crede despre noi. Până la urmă, nimic nu mai contează atunci când durerea trupului este prinsă în capcana morții. Nici nu ne mai justificăm pentru faptele și gândurile perverse, deoarece alinarea suferinței pricinuite de boală are întîietate în fața conștiinței. Ce mai contează dacă ești considerat nebun de cei din jur, permițându-ți să te bucuri în ultimele zile de viață de anumite experiențe pe care acum, spre final de existență, renunți a le mai ascunde, eliberandu-te de tabu-urile societății conservatoare.

Încă din primele pagini ale cărții-jurnal, Utsugi, bătrânul de 77 de ani, ne povestește despre experiențele și fanteziile sexuale din tinerețe fără sfială, mărturisind că se simte fascinat de femeile care îi provoacă dureri "...mă gandesc uneori că poate aș fi mai fericit dacă în viață mea ar apărea o femeie ca ea ... decât să trăiesc suportând durerea brațelor și a picioarelor mele aproape moarte, mă gândesc că parcă aș vrea să simt cum este să fii ucis în mod brutal".

Utsugi se simte ispitit de nora lui, Satsuko, caracterizată de el ca fiind răutăcioasă, sarcastică și puțin mincinoasă. Atras de caracterul ei malițios și din cauza trecutului ei promiscuu, acesta îi dezvăluie fanteziile și îi mărturisește în scris pasiunea. Ea îi permite bătrânului libidinos anumite momente de erotism, fie poate din milă sau pentru că îi face plăcere sau datorită sadismului și dorinței de a-i răni familia care nu o agreează, cât și a dorinței ei de răzbunare față de soțul ei despre care crede că o înșeală.

Astfel, Satsuko intră în jocul lui pervers având nevoie de complicitatea lui de a o lăsa să se întâlnească în propria lui casă cu Haruhisa, amantul ei. Bătrânul îi oferă uneori, în schimbul acestor plăceri, bani sau cadouri foarte scumpe și, deși familia lui este scandalizată de atitudinea lui,aceștia acceptă tacit comportamentul acestuia, justificând că atât mintea cât și trupul se deteriorează din cauza suferinței pricinuite de boală.

Oare apropierea morții, ne justifică păcatele pe care la sfârșitul existenței le facem, considerând că nu mai avem nimic de pierdut?

Pe lângă această istorisire care poate va trezi controverse în rândul vostru, al cititorilor, veți găsi interesante descrierile asupra culturii japoneze, despre piesele de teatru Kabuki și despre transformarea orașului Tokyo și alte obiceiuri tradiționale care tind să se schimbe, influențate fiind de cultura occidentală.

Romanul Jurnalul unui bătrân nebun a fost ecranizat imediat după apariția sa, în 1962 în regia lui Keigo Kimura.

Goodreads rating: 3/5*