Femeia de hârtie

de Rabih Alameddine

Cine e Femeia de hârtie? E Aaliya, o bătrînică de 72 de ani, fostă librară, care locuiește singură într-un apartament ticsit de cărti și lăzi cu manuscrise.

Supraviețuitoare a unui război civil, fără copii, a cărei partener conjugal îi este o mitralieră care o apără la nevoie. Fostul soț pe care îl caracterizează ca fiind "țanțar agitat cu trompa defectă " sau "insecta impotentă" 😂😂, a părăsit-o cu mult timp în urmă. Și nu, nu-i pare rău.

Credeți că la vârsta ei este nefericită? Nici pe departe.

Bucuria ei cea mai mare este să citească și să traducă în arabă opere ale literaturii universale.

Chiar dacă această muncă nu este cunoscută, ea timp de 5 decenii o face pentru propria-i fericire, cu sârguință, deoarece știe că societatea libaneză nu e prea însetată de literatură, instinctul de supraviețuire în această lume, care a fost transmis din generație în generație este mult mai accentuat decât cultura literară sau de orice gen.

Aaliya nu vrea să fie o femeie supusă, refuză să se lase constrânsă de familie, să se recăsătorească și să procreeze. Ea, prin numele pe care îl poartă "cea superioară", e mai presus de aceste prejudecăți și cutume tradiționalist libaneze.

Alege să ducă o existență solitară, dar liniștită alături de sute de cărți pe care fie că le citește sau traduce, îi aduc mai multă mulțumire decât relațiile interumane. Credeți că nu are niciun regret?

Ba da: "când voi muri, cel mai mare regret va fi că nu o să mai pot citi".

Lectura acestei cărți a fost una minunată, Aaliya, o "gurmandă" de literatură, m-a ajutat să îmi fac o listă lungă cu cărti pe care sper că le voi citi, mi-a deschis și mai mult apetitul, autori pe care, recunosc, nici că am auzit și pentru care sunt recunoscătoare scriitorului că au ieșit din anonimat.

Goodreads rating: 4/5*