Confesiunile unei dependente de artă

de Peggy Guggenheim

Fermecătoare și urâtă, săracă și bogată, viața lui Peggy Guggenheim n-a fost nici pe departe una banală, ducând o existență complexă și excentrică. Cartea m-a dezamăgit și mi-a plăcut deopotrivă. Pe de-o parte, dezamăgită că nu mi-a dezvăluit mai mult din viața artiștilor și scriitorilor, unele secrete rămânând nespuse.

Totodată, admirația mea față de ea se datorează pasiunii și dedicației ei față de artiști care i-au fost fie cunoștințe, fie soți sau iubiți, menționând doar câteva nume pentru a vă stârni interesul de a lectura cartea: Samuel Beckett, James Joyce, Man Ray, Marcel Duchamp, Salvator Dali, Pollock, Max Ernst, chiar și Brâncuși.

Dependența și, totodată, slăbiciunea ei pentru artă a ruinat-o uneori financiar, făcând investiții în tablouri care nici nu se vindeau.

Vă dezvălui că nu veți fi impresionați, dragi cititori, de scriitura ei care este una fragmentară, lipsită de stil, nici relațiile ei amoroase nu sunt presărate cu picanterii, însă merită să dați o șansă lecturării acestei cărți, așa cum și ea a oferit o șansă unor pictori care ar fi rămas în anonimat fără devotamentul ei, cel puțin pentru vremea aceea. Pe mine m-a încântat doar citind numele unor pictori pe care îi admir și pentru care m-aș întoarce în timp pentru a-i cunoaște în carne și oase și am admirat felul în care pasiunea ei a stăruit, încercând să supraviețuiască în contextul unor conflicte economice și politice dificile și să se reinventeze, astfel încât publicul capricios să o aprecieze și să o iubească.

Goodreads rating: 3/5*